Această poveste despre o broască va înlocui consultația psihologului

Uneori o poveste mică poate înlocui chiar și 10 consultații ale unui psiholog. Această povestioară este una din aceste povești.

O fată alerga în jurul unei pajiști însorite. Fata purta o rochie albă din dantelă, părul ondulat era prins cu o bentiță roz, iar în mâini avea o plasă în care prindea fluturi. Fata se distra și se simțea bine. Deodată, pe o frunză mare de brusture, fata a văzut o broască râioasă uriașă.

– Ce broască urâtă, spuse fata cu un mare dezgust.

– Khe-khe, – a strănutat broasca. – Dar tu știi că sunt un prinț fermecat?

– Nu te cred, – i-a răspuns fata fără încredere.

– Îți spun adăvărul, – a confirmat broasca. – Vrăjitoarea ce rea m-a vrăjit pe mine și tot Regatul meu. Sunt un prinț tânăr, frumos și bogat. Dacă vei reuși să rupi această vrajă, promit să mă căsătoresc cu tine și vom trăi mulți ani fericiți împreună. Te voi purta în brațe și îți voi dărui în fiecare zi flori.

– Dar cum aș putea rupe această vrajă? – a întrebat fata.

– Nu este ușor, pentru că vrăjitoarea malefică a făcut o vrajă foarte complicată. Trebuie să mă duci acasă și să mă lași să dorm în patul tău moale. Trebuie să mă săruți în fiecare zi. Trebuie să mă hrănești cu lingurița și să mă plimbi afară. Doar așa totul îți va reuși. Într-o dimineață vei vedea lângă tine nu o broască urâtă, dar un prinț frumos. Iar viața ta va deveni senină și fericită.

Fata fascinată asculta ce-i spunea broasca. Ea privea pielea urâtă și acoperită cu negi, ochii mari, gura mică și urâtă, dar vedea un prinț brunet, cu ochii verzi și înalt. Alături de acest tânăr frumos, ea se vedea într-o rochie albă de mireasă, într-un castel mare și frumos și auzea cuvinte de dragoste…

Depășind dezgustul, fata a îngenuncheat, a luat broasca în poala rochiei și a dus-o acasă.

Din acea zi viața fetiței s-a schimbat. Ea nu mai alerga prin lunca însorită după fluturi, nu mai cânta și nu se mai bucura. Avea grijă doar de broască. Broasca s-a dovedit a fi foarte capricioasă: cerea în fiecare dimineață croissante, iar la cină aștepta să i se facă paste cu sos bechamel. Broasca își dorea să doarmă doar în patul moale al fetei și făcea dezordine prin casă. De aceea, fata trebuia mereu să facă curățenie, să spele lenjeria și podelele.

Tânăra a încetat să-și prindă părul cu bentițe și să mai poarte rochița din dantelă. Mâinile sale s-au înroșit și deja o dureau deoarece ea mereu muncea. Iar broasca continua să rămână mare și urâtă și nicidecum nu se transforma într-un prinț frumos. Uneori fata se uita la broască și își dorea să o arunce afară din casă și să trăiască ca înainte, dar se temea să nu greșească. Dar dacă a rămas foarte puțin până broasca se va transforma în prinț?

Așa au trecut câteva luni. Deja puțini recunoșteau în această făptură obosită și neîngrijită, fata veselă și lipsită de griji de altă dată. Acum, cu toate dirija doar broasca. Iar fata doar o servea și muncea din greu.

Într-o zi broasca a țipat la fată pentru că aceasta i-ar fi adus prânzul prea târziu. Fata a ieșit din casă plângând. În timp ce tânăra era așezată pe o treaptă a scărilor de la casă și plângea foarte tare a vazut-o o pasăre mică care cânta pe o ramură a copacului.

– De ce plângi? – a întrebat pasărea.

– În casa mea locuiește o broască dezgustătoare, care strigă la mine. Toată ziua spăl, fac curățenie, gătesc pentru ea bucatele cele mai bune. Sunt obosită și nu mai vreau să trăiesc așa.

– Dar a cui este această casă? – a întrebat pasărea.

– A mea, – a răspuns fata, ștergându-și lacrimile.

– Și cine a adus această broască în casa ta?

– Eu, – a răspuns fata.

– De ce? – a întrebat mirată pasărea.

– Ea mi-a promis că, dacă voi avea grijă de ea, se va transforma într-un prinț. Dar au trecut deja multe luni și nimic nu s-a schimbat.

– De ce atunci nu arunci broasca din casă?

– Și dacă este adevărat? Dacă foarte curând totuși se va transforma într-un prinț? Dacă a mai rămas foarte puțin să aștept? Am depus atâta efort până acum. Ar fi păcat să nu mai puțină răbdare.

– Și dacă îți vei petrece toată viața îngrijind o broască, care niciodată nu se va transforma într-un prinț? – a întrebat păsărica.

Fata a căzut pe gânduri.

– Dacă aș ști exact… – a răspuns ea îngândurată.

Deodată fetița a ridicat capul, și a spus:

– Dar dacă merg la Vrăjitoarea care locuiește în pădure? Ea este bătrână și înțeleaptă, poate îmi va spune dacă broasca se va transforma în prinț sau nu?

Fetița bucuroasă a mers la Vrăjitoarea bătrână din pădure, care locuia într-o căsuță veche.

– Aș vrea să știu, dacă nu voi rata ocazia să mă căsătoresc cu un prinț? – a întrebat ea.

Vrăjitoarea a amestecan într-un ceaun măruntaie de găină, ochi de lilieci și iarbă de mlaștină și a început să ghicească. Ea scutura cu părul cărunt și se uita în oala din care se înălța un abur dens.

– E doar o broască, a spus Vrăjitoarea în cele din urmă. – Nu-ți pierde timpul, ea niciodată nu va deveni un prinț.

Fata dezamăgită și tristă a plecat de la Vrăjitoare. A mers o vreme cu capul în jos după care i-a venit o idee.

– Vrăjitoarea se poate înșela. Ce poate ști o bătrână despre prinți? Trebuie să merg la Zâna cea bună! Numai ea îmi va spune adevărul!

Zâna cea bună locuia într-un castel frumos.

– Sunt atât de obosită – i-a spus fata,- dar îmi este frică, că dacă alung broasca, nu mă voi căsători niciodată cu un prinț!

Zâna cea bună a dat din cap și a cerut o zi ca să gândească. Zâna a întrebat luna și stelele, a rezolvat ecuații și formule complicate și a doua zi și-a dat verdictul:

– Este doar o broască! Ea niciodată nu va deveni un prinț. Ar fi bine să o duci înapoi la mlaștină.

Fata a ascultat în tăcere Zâna. Dar în interiorul său era foare indignată și supărată:

– Mă invidiază! – a exclamat tânăra îndată ce a ieșit oe ușa castelului. – Desigur, toată lumea vrea să se căsătorească cu un prinț. Le cunosc bine! Simt că nu o fac în zadar!

Și fata s-a întors la broască. A ascultat tot ce a avut de spus broasca despre faptul că a a lipsit mult timp și ea a stat înfometată. Fata a șters praful, a spălat vesela, a pregătit cina și a scăldat broasca. Broasca era încântată. Mare, verde, cu negi, broasca sta culcată pe o pernă de dantelă în patul fetei. Fata nu putea să doarmă cu broasca și a cedat demult patul său confortabil broaștei. Tânăra dormea pe o canapea îngustă în bucătărie. Înainte de a adormi fata își imagina cât de fericită va fi alături de prinț și ce viață frumoasă va avea. Ea  se gândea cum își va numi copii, își imagina ce flori vor crește în grădina sa. Cu aceste gânduri frumoase fata a adormit.

În această noapte fata a avut un vis: de parcă ea mergea pe o cărare către căsuța sa și deodată a văzut o casă care se prăbușea, cu ferestre prăfuite și întunecate iar pe pridor o aștepta o bătrânică. Bătrâna urâtă și neîngrijită arăta exact ca o vrăjitoare. Bătrâna i-a făcut semn fetei să se apropie de ea. Tânăra speriată a vrut să fugă de bătrână, dar picioarele nu o ascultau. Bătrâna a întrebat-o:

– Mă recunoști?

– Nu, răspunde fata speriată. – Nu te-am mai văzut până acum.

– Khe-khe, a tușit bătrâna. – Eu – sunt tu! Timp de mulți ani am avut grijă de o broască și am așteptat ca ea să devină un prinț. Toți îmi spuneau că este o broască obișnuită, dar nu am crezut pe nimeni. Am crezut doar în acea broască. Îmi doream foarte mult să mă căsătoresc cu un prinț. Și îmi era teamă că dacă alung broasca, visul meu niciodată nu se va realiza. Au trecut foarte mulți ani, iar ieri broasca a murit.

A murit de bătrânețe. Am plâns foarte mult pentru ceea ce nu se va mai întâmpla niciodată. Îmi plângeam viața pe care am petrecut-o lângă o broască, având grijă de ea. Am plâns pentru că am îmbătrânit și nu mai pot alerga ca înainte prin pădure și să prind fluturi. Am plâns și pentru că a trebuit să renunț la visul de a mă căsători cu un prinț.

– Privește-mă! – a început să strige bătrâna. Eu sunt viitorul tău!

– Nu, nu – a început să strige fata. Ea vroia să fugă, dar picioarele nu o ascultau. Îi rămânea doar strige: ”Nu, nu!”

– Îmi strici somul, – a auzit fata o voce răgușită.

Fata a deschis ochii și și-a dat seama că dormea pe canapea, iar broasca o privea supărată.

– Du-mă în pătucul meu și fă liniște!

Fata se uita la broască, iar în capul ei se roteau frazele pe care i le rostise păsărica, Vrăjitoarea, Zâna cea bună și bătrâna din visul ei:

– Este doar o broască!

Tânăra s-a ridicat din pat, a luat broasca în mână și s-a apropiat de ușă.

Broasca a simțit un pericol:

– Hei! Unde mă duci? – a strigat broasca.

Fata a deschis ușa și a aruncat broasca cât a putut de departe.

– Pleacă! – a strigat fata. – Și să nu te mai întorci. Niciodată nu te voi mai hrăni și nu te voi culca în patul meu! Este casa mea și voi face ceea ce îmi place! Voi alerga din nou prin pădure, voi prinde fluturi și mă voi bucura de viață! Nu mai cred în promisiunile tale. Ești doar o broască!

Fata a închis ușa și pentru prima dată, după multe luni, a zâmbit.