O poveste înțeleaptă despre importanța de a înțelege ce îți aparține și ce nu

Bătrâna a trântit ușa cu putere și a întrebat femeia:

– Ce vrei?

– Aș vrea să mă căsătoresc – a răspuns în șoaptă fata.

– Ia te uită! – s-a mirat bătrâna. Și nimic altceva nu mai vrei?

– Vreau să iubesc pe cineva – insista tânăra femeie.

– Deci, acum nu ai pe cine iubi? – a întrebat vrăjitoarea cu o voce neobișnuit de caldă. – Ei bine, imediat vom rezolva această problemă, a asigurat-o ea pe tânără și ia dat un pui de pisică.

– Mergi acasă și iubește pisica. Până nu vei ajunge să iubești animalul, să nu mai vii la mine.

Puiul de pisică era foarte slăbit, murdar și înfometat. Peste un timp blana animalului a devenit deasă și frumoasă. Pisica s-a transformat într-o ființă arogantă cu o atitudine ignorantă față de stăpâna sa. Era foarte dificil să iubești acest animal: pisica refuza să folosească tava cu nisip, își ascuțea ghearele de tapet, făcea dezordine în casă, sărea peste stăpâna sa atunci când era întuneric, o zgârâia și o mușca. Tânăra încerca din toate puterile să iubească pisica, chiar dacă aceasta îi crea multe probleme, dar animalul continua să se comporte oribil.

Peste un timp tânăra a mers din nou la vrăjitoare și ia arătat pisica frumoasă, îngrijită și bine hrănită. Animalul a sărit din brațele femeii și a început să se frece de picioarele bătrânei.

– Nu mai pot să o iubesc. Nici măcar nu sunt sugură că această pisică are nevoie de dragostea mea – s-a plâns tânăra.

– Toți au nevoie de dragoste, – insista bătrâna. – Nu trebuie să te căsătorești pentru a iubi.

– Nu mai vreau să mă căsătoresc – a răspuns zâmbind tânăra.

– De ce? – a întrebat bătrâna mirată.

– Vreau să fiu iubită – a răspuns femeia.

– Am înțeles – s-a întristat bătrâna. – Știi ceva, mai bine mergi la muncă, acolo te așteaptă un bărbat care te iubește foarte mult. Aici nu ai ce să mai cauți.

La serviciu, într-adevăr femeia a găsit un coleg care o iubea foarte mult. Bărbatul își admira demult timp colega cu o privire plină de dorință și pasiune, dar nu îndrăznea să se apropie de ea. La ultima petrecere corporativă ei au stat la o masă și bărbatul întâmplător ia atins mâna. Femeia și-a amintit acea atingere neplăcută și s-a gândit că este bine, că s-a mutat atunci la altă masă.

În drum spre casă, tânăra totuși și-a schimbat părerea ordonându-și ”Trebuie să încerc!”. Femeia a decis să-și invite colegul la o cafea. După aceasta tinerii au mers în apartamentul femeii. Atingerile colegului nu erau foarte plăcute, dar ea continua să se impună ”Asta nu este cel mai important!” și a fost de acord să se întâlnească și a doua zi cu colegul îndrăgostit. Întâlnirile au continuat câteva zile, după care cuplul a mers împreună la odihnă, iar mai târziu femeia chiar s-a mutat la coleg.

Au început zilele triste, plictisitoare și posomorâte.

Bărbatul își privea în ochi iubita și era gata să-i îndeplinească orice dorință, dar dorințele femeii dispăruse. Cu excepția uneia – să fugă cât mai departe de el.

Femeia a mers din nou la bătrână:

– Nu mai vreau să continui această relație – a spus ea cu amărâciune în suflet.

– Dragă, singură nu știi ce vrei! – a răspuns bunica. – Mergi acasă și gândește-te bine ce-ți dorești și ce nu vrei, ce-ți place și ce nu-ți place. Ce este al tău și ce îți este ”străin”. Ceea ce este al tău păstrează, iar de restul scapă. Fă ordine în casa ta, în gândurile și dorințele tale.

În primul rând tânăra femeie a aruncat o mătura veche și lucrurile de care nu mai avea nevoie, care deja de câțiva ani nu le mai folosea. Femeia a scos din casă masa incomodă, draperiile demodate care o iritau demult și revistele pe care nu le mai citea. După aceasta tânăra a spălat fereastra prăfuită, prin care cu greu se strecurau razele soarelui. Tânăra s-a mirat câte lucruri inutile erau prin sertare, cutii și pe rafturi.

În timp că făcea ordine prin casă femeia a găsit o pictură din acuarelă. După ce a șters praful de pe acest desen, femeia s-a întristat și s-a gândit că nu a mai pictat de foarte mult timp.

Tânăra imediat a găsit acuarela și pensula. Anticipând plăcerea (demult uitată) de a picta, femeia a înmuiat pensula în acuarelă.

În această clipă a s-a auzit soneria.

În ușă stătea un bărbat tânăr și simpatic cu o mătură veche în mână:

– Îmi cer scuze, domnișoară, aceasta nu este mătura dvs?