Trei parabole înțelepte despre cum să reacționați la invidia și răutatea altora

Aceste parabole vor ajunge la inima fiecăruia. Vă îndemnăm să le citiți și să cugetați asupra lucrurilor cu adevărat importante din viață. Găsiți morala din ele, încercați să vă schimbați atitudinea și să nu mai repetați aceste greșeli.

1.

Într-un sătuc japonez locuia un samurai bătrân. Într-o zi la acest samurai a venit un luptător tânăr, care era considerat a fi cel mai crud și mai rău din toți luptătorii din preajmă. Îi plăceau provocările. Obișnuia să-și supere rivalul cu cuvinte urâte și un comportament agresiv pentru a-l enerva și supăra, astfel că acela începea să comită greșeli și pierdea lupta.

Acest luptător tânăr a început să-l ofenseze pe bătrânul samurai: arunca cu pietre în el, îl înjura și țipa la el. Dar bătrânul își continua în liniște treburile și nu reacționa în nici un fel la acest comportament. În cele din urmă, luptătorul tânăr a obosit să-l mai provoace pe bătrânul înțelept și a plecat.

Elevii samuraiului, surprinși de atitudinea învățătorului lor l-au întrebat:

– De ce nu ați răspuns acestor provocări? Va fost frică că veți pierde?

– Când cineva îți face un cadou pe care nu vrei să-l accepți, al cui va fi cadoul? – a întrebat bătrânul.

– Al celui care l-a oferit – a răspuns unul din elevii samuraiului.

– Același lucru este valabil și în cazul invidiei și ofenselor. Până când nu le accepți, ele aparțin celui care le răspândește.

2.

Un fost deținut al unui lagăr de concentrare, după mulți ani s-a întâlnit cu prietenul său, alături de care a trecut prin toate încercările groaznice.

– Ai iertat naziștii? – și-a întrebat el prietenul.

– Da.

– Dar eu nu. Continui să-i urăsc cu toată ființa mea.

– În acest caz, tu continui să rămâi întemnițat – a răspuns prietenul.

3.

Un sărac s-a apropiat de un bărbat foarte bogat, cunoscut pentru generozitatea sa. Cerșetorul a cerut bani, dar în același timp s-a sprijinit cu bastonul său pe piciorul domnului bogat. Bărbatul bogat, cu inimă bună a scos din buzunar banii pe care îi avea și i-a oferit săracului. După ce cerșătorul a plecat, oamenii prezenți l-au întrebat pe domnul mărinimos:

– Cum ai putut să rabzi această durere fără a spune vreun cuvânt, atunci când acest sărac s-a sprijinit pe piciorul tău?

– Îmi era teamă, că dacă îi spun ceva, i-ar fi fost rușine să-mi accepte milostenia, – a răspuns domnul bogat.